Ce alegem de această dată?

Dumnezeu coboară printre noi, iar noi suntem turbaţi că nu găsim cârnaţi…

Dimineaţa, pe strada şcolii, plină de copii şi de părinţi, un şmecher intră cu maşina pe interzis claxonând nervos. Un tătic trezit cu capsa pusă urlă după el descriindu-i diverse părţi anatomice. Şoferul dă geamul jos şi îi pomeneşte omenos pe toţi morţii familiei celuilalt. Încă vreo doi le adresează laude pe rând printre dinţi. Nu numai noi trecem blazaţi, ci şi copiii par obişnuiţi şi cu limbajul, şi cu atitudinea.

De unde atâta răutate?

Musteşte în noi o răutate incredibilă. Stăm cu botul rânjit tot timpul, ca nişte maidanezi gata în orice clipă să înfigă colţii în pulpa trecătorului. Şi, tot ca maidanezii, atacăm pe furiş, pe la spate, ieşim vicleneşte de sub maşini sau de după pubele, nu avem curajul să ne măsurăm forţele pe faţă, orice confruntare deschisă şi onestă ne face să fugim schelălăind. Nu recunoaştem în ruptul capului că greşim: noi suntem îngeri imaculaţi, niciodată vina nu ne aparţine. Dacă suntem la calculator, avem tupeu imens să vărsăm dejecţii împotriva celorlalţi, că doar ne ascunde iluzia unei false identităţi.

Turbaţi pentru cârnaţi

Dacă tronăm suveran în maşina proprie, avem liber la înjurături, fiindcă fragila carcasă de tablă ne dă senzaţia de invincibilitate. Dacă suntem mai mari, mai înalţi, mai puternici sau mai mulţi decât ceilalţi, e ideal, se trezeşte eroismul în noi şi ne visăm supermeni, avem impresia că trăim înconjuraţi de sclavi a căror unică preocupare este aceea de a ne satisface plăcerile. Un orgoliu prostesc, nemăsurat, ne face orbi, surzi şi împietriţi în faţa minunii care aşteaptă să se repete în fiecare an: Dumnezeu coboară în mijlocul nostru, printre noi, ca unul dintre noi, dar noi suntem turbaţi că nu găsim cârnaţi sau că reducerile la cratiţe au aglomerat supermarketul.

Ce alegem anul acesta?

În nici un caz nu ne grăbim la spovedit, că doar “n-am omorât-o pe mama”; nici la împărtăşit nu dăm iama, că “avem timp la pensie să tot mergem la biserică”; şi aşa ne trezim că trece Crăciunul pe lângă noi, şi iar mergem la muncă, şi iar ne întoarcem la grijile noastre mărunte şi la preocupările noastre mizere, şi iar intrăm în iureşul ieftinătăţilor zilnice, şi iar n-am înţeles nimic. Dar ne-am bifat conştiincios lista de obligaţii (cadouri, nu daruri, căci darul se face din suflet, şi nouă ne lipseşte), şi iar am umplut masa cu feluri variate şi minuţios pregătite, pentru încă un chiolhan fără Sărbătorit. Maidanezii şi-au primit osul, l-au ronţăit satisfăcuţi şi acum pornesc, cu ochii sclipind, spre altă pradă facilă. Şi totuşi, în tot acest timp, Stăpânul îi aşteaptă să se întoarcă, îmblânziţi, la ospăţul împărătesc. Ce alegem anul acesta, să fim cel mai bun prieten al Stăpânului, sau javra care muşcă mâna ce o hrăneşte?

Anunțuri
Published in: on 16/03/2014 at 22:36  Lasă un comentariu  
Tags:

Meritam?

And so this is Christmas… And what have we done? Another year over….(John Lennon)

Se apropie vremea bilanţurilor. Dacă toamna se numără bobocii, la sfârşit de an se numără realizările.          

La numărat de jucării

Unii îşi numără maşinile, banii, ţoalele de firmă, perechile de pantofi din dulap. Ei sunt categoria celor mai săraci. Sunt oameni care nu au nimic. Viaţa lor e searbădă şi pustie. Aleargă fără rost în goana după ultimul model, ultima fiţă, ultima modă, dar nimicurile se schimbă, industriaşii profitori fabrică mereu alte jucării pentru nişte copii îmbătrâniţi degeaba, fără să înţeleagă nimic din sensul vieţii. Aşa cum un copil răsfăţat se joacă o oră cu jucăria scumpă, proaspăt primită, şi apoi o aruncă plictisit, la fel şi ei se satură repede de cel mai recent tip de merţan şi îşi caută mai departe înfriguraţi aleanul în lucruri care nu-i vor satisface niciodată.

Crăciunul ca pacoste

Sunt alţii care îşi numără (în permanenţă, de altfel) nemulţumirile. Vara e prea cald, iarna e prea frig, omul de lângă ei e un blestem, serviciul o povară, prietenii o bătaie de cap, copiii un stres, viaţa un dezastru, geamul care se sparge e din cauză că li se fac farmece, ei sunt cei mai nefericiţi oameni din lume, uff, şi iar vin sărbătorile astea! Sunt oameni care nu ştiu ce înseamnă recunoştinţa, care indiferent că au mult sau puţin nu ştiu să aprecieze, nu ştiu să se bucure, nu înţeleg că soarele ne asigură viaţa, că zăpada face bine pământului, că acela cu care îşi împart viaţa e cel care li s-a dat de sus pentru a se mântui unul prin celălalt, că serviciul, bun, rău, e o binecuvântare în condiţiile în care mulţi semeni şomează, că un copil e o minune pe care ei nu o pot explica şi pentru care nu au niciun merit …

Hristos nu are loc la masă

Sunt alţii care numără şoriciul de pe masă, cozonacii din cămară, cadourile de sub brad, facturile din cutia poştală, orice poate fi văzut, pipăit, mirosit, înghiţit, orice se reduce şi NE reduce la simţuri, la nivelul cel mai de jos al existenţei. Pentru ei sărbătoarea e prilej exclusiv de îmbuibare şi „afumare” din belşug cu toate varietăţile de alcool, sunt cei care umplu secţiile de gastro-enterologie ale spitalelor după fiecare sărbătoare. Sensul sărbătorii lipseşte din decor, iar marele Sărbătorit – Hristos, nu are loc la masa lor, mai mult sau mai puţin îmbelşugată. Sunt cei care te înjură în trafic, în tradiţionalul „spirit al Crăciunului”, când te opreşti să dai prioritate unei bătrâne care traversează speriată strada şi îi întârzii pe ei în iureşul nebun după cârnaţi şi şuncă.

Număraţi binecuvântările!

Vă doresc din suflet să nu vă regăsiţi în aceste rânduri. Să fiţi dintre cei care îşi numără binecuvântările, mici sau mari, în fiecare zi. Dintre cei care ştiu să fie recunoscători pentru ce au primit de Sus. Dintre cei care ştiu că sufletul cercetat şi spălat e mai important în noaptea Sfântă decât o casă ordonată şi o masă încărcată. Dintre cei care ştiu să-şi facă viaţa frumoasă şi să le lumineze şi zilele celor din jurul lor. Dintre cei care ştiu să se pună şi în locul celui de lângă ei, şi să ofere, măcar de Crăciun, mai mult decât un cadou frumos împachetat. Dintre cei pentru care lumea asta nebună să merite să primească Pruncul ceresc! Crăciun fericit! 

 

Published in: on 12/03/2013 at 20:33  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,