Viața (și moartea) după alegeri

Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! (Ieremia 14, 7)

În sfârșit au trecut alegerile, s-au terminat banii și s-au domolit energiile risipite în acest bâlci ieftin. Hrăniți cu pâine și circ, agresați permanent să votăm cu unul sau cu altul, am uitat se pare că Cezarului trebuie să-i dai doar ce e al lui și nimic mai mult, iar lui Dumnezeu nu i-am mai păstrat mai nimic. E criză, Doamne!
În tot acest răstimp tulburat de găinării (sic!) electorale și condimentat de intervenții ale unor susținători mai mult sau mai puțin “ortodocși” ai candidaților, oameni s-au născut, oameni au murit, după legi neînțelese pentru mintea noastră adesea intoxicată de prea realul prezent.
Unii, însă, din păcate, au murit după legi scrise de oameni, de frați de-ai lor, de-ai noștri, de mâini de părinți care au uitat că prima lor îndatorire pe pământ este să-și îngrijească pruncii până la moarte. Un tribunal din Marea Britanie a dat o decizie care creează un precedent monstruos: a aprobat cererea unui cuplu ca fetița lor, grav bolnavă dar NU în fază terminală și NU dependentă de aparate, să fie lăsată să moară de cadrele medicale ale spitalului Great Ormond Street. Ca și cum nu ar fi fost suficient, modul în care a fost lăsată să moară este, de asemenea, de o cruzime inimaginabilă: i-au fost scoase tuburile prin care primea mâncare și apă, astfel încât moartea copilei a durat… 2 săptămâni. Cu alte cuvinte a fost lăsată să moară în chinuri lente, de foame și de sete, de către proprii ei părinți și de cadrele medicale care, în fața oricărei instanțe morale și sociale, ar fi fost obligate să îi acorde toate îngrijirile posibile. În același timp animalele sunt eutanasiate cu maximă grijă, cu substanțe rapide și nedureroase. Dacă pentru animale există mii de ONG-uri în lume care le protejează drepturile, oare e cazul să ne punem nădejdea în înființarea altor asociații și fundații care să apere oamenii de oameni, copiii de părinți și pacienții de medici? O lume în care un copil e lăsat să moară prin sentință judecătorească la cererea celor care l-au adus pe lume este, mă tem, o lume care își semnează totodată și propria sentință.

Mama copilei a declarat ulterior că, deși este ”convinsă că a făcut ce trebuia”, nu o să se ierte niciodată. Iertarea lui Dumnezeu nu apare în ecuație, așa cum nu apare nici ideea de păcat, de asumare, de ispășire, de respect în fața unei vieți pe care nu tu, purtătoarea de uter, ai creat-o. Copilul era bolnav, era “defect”, rasa pură era amenințată, prin urmare exemplarul invalid a fost eliminat. Cu o asemenea premisă, de acum orice crimă ne e permisă și justificată prin “lege”. Circulă o poantă ieftină pe internet: purtați-vă frumos cu copiii voștri, ei sunt cei care vă vor alege azilul. Putem liniștiți să o schimbăm și să devină noul slogan, că tot ne lipsesc cele electorale: purtați-vă frumos cu toți cei din jur, ei sunt cei care vă vor alege moartea.

Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă. Şi pentru acestea, cine e destoinic? (2 Corinteni, 2, 16)

Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă. (Ioan 6, 63)

Published in: Fără categorie on 11/07/2015 at 10:07  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2015/07/11/viata-si-moartea-dupa-alegeri/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: