Ce alegem de această dată?

Dumnezeu coboară printre noi, iar noi suntem turbaţi că nu găsim cârnaţi…

Dimineaţa, pe strada şcolii, plină de copii şi de părinţi, un şmecher intră cu maşina pe interzis claxonând nervos. Un tătic trezit cu capsa pusă urlă după el descriindu-i diverse părţi anatomice. Şoferul dă geamul jos şi îi pomeneşte omenos pe toţi morţii familiei celuilalt. Încă vreo doi le adresează laude pe rând printre dinţi. Nu numai noi trecem blazaţi, ci şi copiii par obişnuiţi şi cu limbajul, şi cu atitudinea.

De unde atâta răutate?

Musteşte în noi o răutate incredibilă. Stăm cu botul rânjit tot timpul, ca nişte maidanezi gata în orice clipă să înfigă colţii în pulpa trecătorului. Şi, tot ca maidanezii, atacăm pe furiş, pe la spate, ieşim vicleneşte de sub maşini sau de după pubele, nu avem curajul să ne măsurăm forţele pe faţă, orice confruntare deschisă şi onestă ne face să fugim schelălăind. Nu recunoaştem în ruptul capului că greşim: noi suntem îngeri imaculaţi, niciodată vina nu ne aparţine. Dacă suntem la calculator, avem tupeu imens să vărsăm dejecţii împotriva celorlalţi, că doar ne ascunde iluzia unei false identităţi.

Turbaţi pentru cârnaţi

Dacă tronăm suveran în maşina proprie, avem liber la înjurături, fiindcă fragila carcasă de tablă ne dă senzaţia de invincibilitate. Dacă suntem mai mari, mai înalţi, mai puternici sau mai mulţi decât ceilalţi, e ideal, se trezeşte eroismul în noi şi ne visăm supermeni, avem impresia că trăim înconjuraţi de sclavi a căror unică preocupare este aceea de a ne satisface plăcerile. Un orgoliu prostesc, nemăsurat, ne face orbi, surzi şi împietriţi în faţa minunii care aşteaptă să se repete în fiecare an: Dumnezeu coboară în mijlocul nostru, printre noi, ca unul dintre noi, dar noi suntem turbaţi că nu găsim cârnaţi sau că reducerile la cratiţe au aglomerat supermarketul.

Ce alegem anul acesta?

În nici un caz nu ne grăbim la spovedit, că doar “n-am omorât-o pe mama”; nici la împărtăşit nu dăm iama, că “avem timp la pensie să tot mergem la biserică”; şi aşa ne trezim că trece Crăciunul pe lângă noi, şi iar mergem la muncă, şi iar ne întoarcem la grijile noastre mărunte şi la preocupările noastre mizere, şi iar intrăm în iureşul ieftinătăţilor zilnice, şi iar n-am înţeles nimic. Dar ne-am bifat conştiincios lista de obligaţii (cadouri, nu daruri, căci darul se face din suflet, şi nouă ne lipseşte), şi iar am umplut masa cu feluri variate şi minuţios pregătite, pentru încă un chiolhan fără Sărbătorit. Maidanezii şi-au primit osul, l-au ronţăit satisfăcuţi şi acum pornesc, cu ochii sclipind, spre altă pradă facilă. Şi totuşi, în tot acest timp, Stăpânul îi aşteaptă să se întoarcă, îmblânziţi, la ospăţul împărătesc. Ce alegem anul acesta, să fim cel mai bun prieten al Stăpânului, sau javra care muşcă mâna ce o hrăneşte?

Published in: on 16/03/2014 at 22:36  Lasă un comentariu  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2014/03/16/ce-alegem-de-aceasta-data/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: