The Diving Bell and the Butterfly (2007) (Le Scaphandre et le Papillon)

Regia: Julian Schnabel
Scenariul: Ronald Harwood, după romanul autobiografic lui Jean-Dominique Bauby
În rolurile principale: Mathieu Amalric, Emmanuelle Seigner, Marie-Josée Croze, Anne Consigny, Max von Sydow
Gen: Dramă
Premii şi nominalizări:
2008: 4 nominalizări la Oscar, o nominalizare şi un premiu la Globurile de Aur, o nominalizare şi un premiu Bafta, o nominalizare şi un premiu César, 2 nominalizări la American Society of Cinematographers, un premiu şi o nominalizare din partea asociaţiei criticilor, premiul Etoile d’Or pentru cel mai bun actor. 2007: 2 premii şi o nominalizare la Cannes şi multe altele.

Jean-Dominique Bauby, redactor şef la revista Elle din Franţa, este la vârsta de 43 de ani un răsfăţat al vieţii, al femeilor, al şanselor profesionale. În urma unui acident vascular cerebral, intră într-o comă de 20 de zile din care se trezeşte psihic conştient dar fizic paralizat complet, în afară de ochiul stâng. O tânără terapeută încearcă să îl ajute să comunice printr-o metodă care părea iniţial imposibil de aplicat: recitându-i de zeci de ori pe zi literele alfabetului aranjate în ordinea frecvenţei lor în vorbire, îi cere să clipească atunci când ea ajunge la litera pe care vrea să o folosească. Într-un ritm înnebunitor de lent, ea notează pe hârtie literele până formează cuvinte. Astfel un cuvând mediu durează aproape două minute până este complet scris. Metoda începe să dea roade şi jurnalistul decide să scrie o carte din „clipiri”: M-am hotărât să nu-mi mai plâng de milă. În afară de ochiul meu stâng, mai am încă două lucruri neparalizate: imaginaţia şi memoria. Angajează o asistentă şi reuşeşte să termine cartea în zece luni (4 ore pe zi, 200 000 de clipiri în total), printr-un efort istovitor pe care regizorul îl redă cu mijloace extrem de realiste şi de înduioşătoare, din perspectiva protagonistului.
Pe lângă faptul că filmul este realizat după fapte reale, regizorul recreează cât poate de minuţios experienţa personajului său: filmările s-au făcut chiar în spitalul în care a fost internat Bauby, Berck-sur-Mer din nordul Franţei, cu personalul spitalului. Cadrele sunt luate ca şi cum camera ar filma chiar prin ochii lui Bauby, în timp ce acesta dictează din pleoapă drama sfâşietoare pe care o trăieşte, amintiri mai plăcute sau mai dureroase, locuri pe care le-a văzut sau le-a visat, fantezii şi regrete, oameni pe care i-a iubit şi oameni care încă îl iubesc şi se străduiesc să îi facă suportabilă fărâma de viaţă rămasă. Publicată în 2007, cartea are un succes imens, devenind best-seller în toată Europa. Autorul ei moare însă la două zile după publicare.

Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. (Psalm 142)

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2012/03/04/the-diving-bell-and-the-butterfly-2007-le-scaphandre-et-le-papillon/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: