Cum a furat Grinch Crăciunul (2000)

Regia: Ron Howard

Scenariul: Jeffrey Price, după un roman de Dr. Seuss

În rolurile principale: Jim Carrey, Taylor Momsen, Jeffrey Tambor, Christine Baranski, Bill Irwin

Premii: Globul de Aur pentru Carrey, Oscar pentru machiaj, nominalizare la Oscar pentru costume şi decor sunt doar câteva din numeroasele premii şi nominalizări ale acestei pelicule.

Aşteptare, bucurie, colinde, linişte sufletească, miros de cozonac, daruri, oameni dragi în jur, tihnă, bunătate şi iubire. Ce ne lipseşte în prag de Crăciun? Puţină acţiune! Un hohot de râs nebun! O aventură care să ne ţină pe toţi, cu mic, cu mare, cu sufletul la gură, dar care să nu ne scoată din atmosfera de sărbătoare. Cu costume şi machiaje geniale, cu muzică de top chart, şi mai ales cu interpretare de Oscar pe toată linia.
Într-un fulg de nea se află un orăşel de basm, cu locuitori prietenoşi şi iubitori de petrecere şi de sărbătoare, dar care au uitat, în învălmăşeala din magazine, ce înseamnă Crăciunul cu adevărat. Parcă sună cunoscut, nu? În marea goană după cumpărături, un copil, o fetiţă dulce şi inocentă, e singura care se frământă în legătură cu semnificaţia reală a Crăciunului, intuind că trebuie să fie ceva mai mult decât atât. Întâmplător sau nu, intrigată de existenţa unei creaturi stranii şi înfiorătoare în munţii din apropierea oraşului, care manifestă un dispreţ total faţă de locuitorii acestuia şi mai ales faţă de Crăciun, fetiţa insistă să-l împace pe Grinch cu foştii săi concitadini dar în primul rând cu sărbătoarea în sine: „Nimeni nu trebuie să fie singur de Crăciun”, sunt cuvintele fermecate care îi provoacă dureri de cap şi de inimă….la propriu. Şi aşa ne trezim nas în nas cu cel mai haios şi mai cunoscut personaj al filmelor de sezon din ultimii zece ani. E surprinzător că după un astfel de rol încă i se mai spune Jim Carrey şi nu i-a rămas numele Grinch, atât de mult s-a mulat pe ciudatul şi simpaticul personaj care printre ţipete, râsete şi trăznăi îi învaţă pe copiii care îl urmăresc ce înseamnă de fapt această sărbătoare. Dar, mai important, ne zguduie şi pe noi, adulţii, şi ne face să privim din nou sărbătorile prin ochi de copil. O lume magică, de poveste, dar zguduită de ghiduşiile unui Jim Carrey „în stare pură”, care face un rol cu adevărat „de zile mari”, adică aşa, ca pentru un răsfăţ de Crăciun pentru întreaga familie.

Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari. (I Corinteni, 1, 27)

Published in: on 04/03/2012 at 15:11  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2012/03/04/cum-a-furat-grinch-craciunul-2000/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: