Rom, rom, telecom!

A trecut Crăciunul … L-am aşteptat o lună, am făcut şi refăcut liste de cumpărături şi de cadouri, am căutat toate colindele printre cd-uri prăfuite, la radio sau pe diverse site-uri, am repetat la nesfârşit Jingle Bells, Leru-i ler, Silent Night sau Sus la poarta raiului. Eh, s-au dus toate, oftez privind prin fereastra cheală, pe care tocmai am jumulit-o de beteală şi steluţe.

Un singur refren mă bântuie în continuare, zi de zi, ceas de ceas, minut de minut, şi nu mă lasă deloc să îmi reintru în mână şi să mă iau serios de lucru, pentru că-mi zgâlţâie non stop neuronul stresat şi agresat: Rom, rom, telecom, rom, rom, telecom!

Smulgându-mi părul din cap de câte 30 de ori zilnic ca şi în perioada Crăciunului, adică de fiecare dată când îl auzeam fără să vreau la toate posturile radio-tv, caut exasperată dar plină de speranţă în codul penal: o fi blasfemia infracţiune? Că i-aş da în judecată, zău, deşi întotdeauna mi-au repugnat procesomanii şi reclamagiii. Ce „talent” are poporul ăsta şi de unde l-a moştenit, că-şi taie cu atâta ardoare singur craca de sub picioare? Până când vom accepta să fim terfeliţi şi batjocoriţi, să ni se ia în derâdere fundamentele existenţei noastre spirituale, să ni se surpe rădăcinile din care încă mai tragem sevă de viaţă curată? Dăm bucuria Naşterii Domnului pe sarmale şi cârnaţi înfulecaţi în Ajun, dăm slujba din ziua sfântă pe aburul din birt (mă scuzaţi, din pub!) sau pe emisiuni de 2 lei, şi nici colindele nu putem să le păstrăm curate şi neinfectate de mercantilismul zilelor în care ne-a fost dat să trăim? Cât cinism îţi trebuie ca să înlocuieşti „Domn, Domn, să-nălţăm!” cu o reclamă stupidă la un abonament stupid, 61 de canale, rom, rom, telecom, să-ţi speli creierul mai tare, rom, rom, telecom? De când o companie de telecomunicaţii, cândva proprietate a statului român, acum cu acţionariat străin, e Dumnezeul românilor? Şi mai ales cum să exploatezi comercial un copil pentru asemenea aberaţii, care lovesc direct în tradiţiile noastre cele mai vechi şi mai sfinte? Un copil care oricum n-a avut copilărie, un copil care a fost scos la mezat de mic, un copil care de când s-a născut a fost târât la filmări, repetiţii şi înregistrări? (Pardon, la shootinguri şi castinguri, nu ştiu unde mi-o fi umblând mintea cu sorcova, ăsta, cu rom – rom). Nu e de ajuns că la petrecerile copiilor noştri nu-i mai auzi cântând La mulţi ani cu sănătate, să vă dea Domnul tot ce doriţi, ci Happy Birthday? Acum ne vindem Florile dalbe pe „doar 59 lei”?

E păcat, dragii mei! Şi pentru noi, dar mai ales pentru copiii noştri. Noi abia ne-am dezobişnuit de Moş Gerilă şi de cravata de la gât, ei se vor închina la crăciuniţe, halloween-uri şi iepuraşi, sufocaţi de importuri din ce în ce mai otrăvitoare! Când nu vom mai avea respect pentru credinţa, tradiţiile, limba şi cultura noastră şi nu le vom mai proteja, vom fi în sfârşit masa amorfă de dobitoace bune de muncă şi uşor de condus pe care le vor mai-marii lumii.

Până una-alta îngăduiţi-mi, în ciuda tristeţii şi revoltei, ca la început de an să vă urez tradiţionalul, neaoşul Happy New Year!

Published in: on 01/01/2012 at 14:41  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2012/01/01/rom-rom-telecom/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: