The Ring (1996)

Regia: Armand Mastroianni
Scenariul: Nancy Sackett, după un roman de Danielle Steel
În rolurile principale: Nastassja Kinski, Michael York, Rupert Penry-Jones, Carsten Norgaard, Tim DeKay, Jon Tenney

În afară de Michael York, celebru, printre altele, şi pentru rolul Ioan Botezătorul din şi mai celebrul Iisus din Nazaret, presupun că celelalte nume nu vă spun prea multe. Iar titlul, dacă vă duce cu gândul la o poveste siropoasă de iubire, înseamnă că v-a înşelat. Nici lipsa premiilor răsunătoare nu e de prea mare ajutor. Şi totuşi, filmul pe care vi-l propun va fi o surpriză cât se poate de plăcută pentru dvs.

Al doilea război mondial nu mai înseamnă pentru noi decât nişte cifre, nişte evenimente învăţate în şcoală şi rămase în sertare prăfuite ale minţii. Ştim, teoretic, că a fost cel mai distrugător război neîntrerupt din istorie, ştim că acestui război îi „datorăm” instalarea comunismului la noi, că în timpul lui s-au activat lagărele de concentrare şi aşa mai departe. Dar pentru cei care au trăit anii ‘40, care şi-au văzut rudele împuşcate, casele spulberate sau confiscate, vieţile distruse, prietenii împrăştiaţi în toate colţurile lumii, nu a existat posibilitate de reparaţie. Ororile trăite au lăsat urme adânci în inimi şi în conştiinţe.

Inelul buclucaş este liantul unei astfel de familii de oameni tineri, frumoşi, cu poziţii sociale şi profesionale invidiate, al căror destin este să trăiască în Germania anilor ‘40 şi să înfrunte o răsturnare de situaţie greu de imaginat şi de suportat. O bijuterie de familie transmisă din generaţie în generaţie, de la mamă la fiică în momente solemne, devine în aceste circumstanţe întruchiparea speranţei, materializarea amintirilor din vremurile fericite şi chiar cheia regăsirii dincolo de timp sau spaţiu. Dar mai ales puterea de a primi încercările cu fruntea sus şi de a rămâne umani şi neîncrâncenaţi.

Departe de a fi un film istoric, Inelul recreează totuşi o imagine panoramică şi trans-continentală a războiului, dar pornind de la destine personale, şi reuşind să trateze cu fineţe şi tact multe aspecte delicate, cum ar fi problema evreiască, tendinţa reducerii la alb şi negru, la bine şi rău, la asupriţi şi asupritori, consecinţele faptelor fiecăruia asupra vieţilor celorlalţi. Fiecare personaj este privit în sine şi construit rotund, realist, cu calităţi şi defecte, cu superbie şi mizerie, şi nu ca un prototip al neamţului, al evreului, al americanului, al văduvei de război etc. La nivel personal, e interesant de văzut dacă se poate trece peste apartenenţa la o categorie sau alta şi dacă din cenuşă se poate renaşte totuşi pentru o viaţă nouă, în care încercăm să alegem şi să preţuim din trecut doar ceea ce a contat cu adevărat şi să reconstruim pe ruine un destin nou pentru copiii născuţi în deceniul blestemat.

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2011/08/17/the-ring-1996/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: