You learn – Jorge Luis Borges

You Learn

After a while you learn the subtle difference
Between holding a hand and chaining a soul,

And you learn that love doesn’t mean leaning
And company doesn’t mean security.

And you begin to learn that kisses aren’t contracts
And presents aren’t promises,

And you begin to accept your defeats
With your head up and your eyes open
With the grace of a woman, not the grief of a child,

And you learn to build all your roads on today
Because tomorrow’s ground is too uncertain for plans
And futures have a way of falling down in mid-flight.

After a while you learn…
That even sunshine burns if you get too much.

So you plant your garden and decorate your own soul,
Instead of waiting for someone to bring you flowers.

And you learn that you really can endure…

That you really are strong

And you really do have worth…

And you learn and learn…

With every good-bye you learn.”

Anunțuri
Published in: on 24/08/2011 at 11:27  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

The Ring (1996)

Regia: Armand Mastroianni
Scenariul: Nancy Sackett, după un roman de Danielle Steel
În rolurile principale: Nastassja Kinski, Michael York, Rupert Penry-Jones, Carsten Norgaard, Tim DeKay, Jon Tenney

În afară de Michael York, celebru, printre altele, şi pentru rolul Ioan Botezătorul din şi mai celebrul Iisus din Nazaret, presupun că celelalte nume nu vă spun prea multe. Iar titlul, dacă vă duce cu gândul la o poveste siropoasă de iubire, înseamnă că v-a înşelat. Nici lipsa premiilor răsunătoare nu e de prea mare ajutor. Şi totuşi, filmul pe care vi-l propun va fi o surpriză cât se poate de plăcută pentru dvs.

Al doilea război mondial nu mai înseamnă pentru noi decât nişte cifre, nişte evenimente învăţate în şcoală şi rămase în sertare prăfuite ale minţii. Ştim, teoretic, că a fost cel mai distrugător război neîntrerupt din istorie, ştim că acestui război îi „datorăm” instalarea comunismului la noi, că în timpul lui s-au activat lagărele de concentrare şi aşa mai departe. Dar pentru cei care au trăit anii ‘40, care şi-au văzut rudele împuşcate, casele spulberate sau confiscate, vieţile distruse, prietenii împrăştiaţi în toate colţurile lumii, nu a existat posibilitate de reparaţie. Ororile trăite au lăsat urme adânci în inimi şi în conştiinţe.

Inelul buclucaş este liantul unei astfel de familii de oameni tineri, frumoşi, cu poziţii sociale şi profesionale invidiate, al căror destin este să trăiască în Germania anilor ‘40 şi să înfrunte o răsturnare de situaţie greu de imaginat şi de suportat. O bijuterie de familie transmisă din generaţie în generaţie, de la mamă la fiică în momente solemne, devine în aceste circumstanţe întruchiparea speranţei, materializarea amintirilor din vremurile fericite şi chiar cheia regăsirii dincolo de timp sau spaţiu. Dar mai ales puterea de a primi încercările cu fruntea sus şi de a rămâne umani şi neîncrâncenaţi.

Departe de a fi un film istoric, Inelul recreează totuşi o imagine panoramică şi trans-continentală a războiului, dar pornind de la destine personale, şi reuşind să trateze cu fineţe şi tact multe aspecte delicate, cum ar fi problema evreiască, tendinţa reducerii la alb şi negru, la bine şi rău, la asupriţi şi asupritori, consecinţele faptelor fiecăruia asupra vieţilor celorlalţi. Fiecare personaj este privit în sine şi construit rotund, realist, cu calităţi şi defecte, cu superbie şi mizerie, şi nu ca un prototip al neamţului, al evreului, al americanului, al văduvei de război etc. La nivel personal, e interesant de văzut dacă se poate trece peste apartenenţa la o categorie sau alta şi dacă din cenuşă se poate renaşte totuşi pentru o viaţă nouă, în care încercăm să alegem şi să preţuim din trecut doar ceea ce a contat cu adevărat şi să reconstruim pe ruine un destin nou pentru copiii născuţi în deceniul blestemat.

Dineu cu prosti

Regia: Ion Caramitru
Autor: Francis Veber
Scenografie: Florilena Popescu Farcasanu
În rolurile principale: Horaţiu Mălăele, Şerban Ionescu, Medeea Marinescu, Alexandru Bindea

Din când în când e bine să mai lăsăm telecomanda să se odihnească şi să mergem să vedem o reprezentaţie „live”, incomparabilă cu orice efect cinematografic. Într-o astfel de combinaţie „radioactivă”, cu Ion Caramitru pe scaunul regizoral şi cu Horaţiu Mălăele în rolul principal, într-o piesă plină de umor franţuzesc rafinat şi efervescent, succesul vine de la sine.

Un grup de prieteni, intelectualişti şi sarcastici, experimentează cât de departe poate ajunge prostia omenească. În fiecare săptămână organizează o serată la care fiecare invită un pesonaj naiv şi aiurit, considerat de gazde un posibil monument al prostiei omeneşti, fără ca acesta să bănuiască nimic. Pierre (Şerban Ionescu) e convins că a descoperit prostul perfect şi se pregăteşte să-l conducă pe acesta, François Pignon (Horaţiu Mălăele), la dineul săptămânii. Lucrurile iau o turnură nebănuită şi candidatul serii perfecte ajunge să răzbune, fără să vrea, cruzimile morale aplicate tuturor proştilor invitaţi vreodată în cercul „isteţilor”. Piesa se desfăşoară ca un joc de domino, în care odată picată prima piesă, celelalte se rostogolesc cu repeziciune după ea. Triunghiul amoros, prietenul înşelat şi recuperat, inspectorul fiscal sunt câteva din elementele care piperează povestea prostiei omeneşti puse sub lupa cinismului snob.

Printre lacrimile de râs se strecoară totuşi şi o undă de amărăciune: aparenţele nu sunt niciodată bune de înghiţit pe nemestecate, iar cel pe care ne grăbim să-l catalogăm şi să-l etichetăm poate fi instrumentul trezirii noastre. Cel care prosteşte poate foarte uşor deveni cel prostit, şi superbia iniţială se poate prăbuşi – să sperăm – într-o smerire binevenită.

Dacă încă nu aţi ajuns la teatru pentru această piesă, vă invit cu căldură să vă rupeţi din cotidian şi să mergeţi să vă destindeţi la o comedie garantată, scrisă cu talent acid şi rafinat, tradusă cu mult dar de Tudor Ţepeneag şi pusă în scenă de o echipă admirabilă.

Moto:
El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost. (Iov, 5, 13)

King’s Speech (2010)

Regia: Tom Hooper
Scenariul: David Seidler
În rolurile principale: Colin Firth, Geoffrey Rush, Helena Bonham Carter

4 Oscaruri, 43 alte premii şi 89 de nominalizări, plus recenta nuntă regală din capitala Regatului Unit fac din acest film vedeta ecranelor mici şi mari din ultimul an, deschizând apetitul pentru discuţii rafinate, gesturi pline de nobleţe şi atitudini regale. Cu cel mai critic ochi, cinefilii care încă nu l-au văzut aşteaptă cu nerăbdare să vadă dacă merită într-adevăr atâtea laude.

Povestea, mai mult sau mai puţin cunoscută, a unui prinţ ajuns rege fără a se fi aşteptat vreodată la acest lucru, poate fi găsită în orice carte de istorie. Fiul mai mic al Regelui George V al Marii Britanii a crescut cu convingerea că va fi pe locul doi întotdeauna după fratele său mai mare, Edward, şi în plus timorat de mic de un defect de vorbire care îi compromitea orice apariţie în public şi îl acoperea de ridicol în momentele în care şi-ar fi dorit cel mai mult să aibă o prezenţă cât mai distinsă şi cât mai oficială. Însă unele alegeri în viaţă nu ne aparţin, şi Dumnezeu ştie mai bine ce cap merită coroana şi ce cap e nedemn de ea, astfel încât, în urma unei relaţii scandaloase cu o americancă divorţată, foarte asemănătoare cu povestea lui Carol al II-lea al României, Edward preferă să abdice şi astfel să-l pună pe viitorul George al VI-lea în faţa provocării vieţii lui: tronul Regatului Marii Britanii şi poziţia de ultim Împărat al Indiei, într-o perioadă în care povara coroanei era şi mai mare din cauza contextului politic: al doila război mondial. Soţia sa, viitoarea regină Elizabeth a Marii Britanii (mama actualei regine), poreclită de însuşi Hitler „cea mai periculoasă femeie din Europa” din cauza influenţei enorme pe care a avut-o în îmbărbătarea Regelui şi poporului său, se străduieşte să-şi ajute soţul să depăşească defectul de vorbire, încă dinainte de a bănui că vor ajunge pe tron.

Numeroasele încercări se dovedesc inutile, complexul se adânceşte, Alteţa Sa refuză să mai încerce, războiul bate la uşă. E nevoie de mult tact, multă delicateţe, multă muncă şi multă dăruire pentru ca totul să pornească în direcţia bună. Toate aceste „ingrediente” apar pe neaşteptate din încăpăţânarea şi ambiţia unui actor ratat. Ce legătură va avea acesta cu Regele marelui imperiu britanic, în ce fel poate un om aparent oarecare să schimbe destinul unui regat, al unui rege, al unui război poate, rămâne să descoperiţi dumneavoastră dintr-un adevărat REGAL al cinematografiei contemporane.

„Pentru că tu ai avut la inimă asemenea lucru şi n-ai cerut bogăţie, averi şi slavă, nici sufletele neprietenilor tăi; n-ai cerut de asemenea nici zile multe, ci ai cerut înţelepciune şi ştiinţă, ca să judeci pe poporul Meu peste care te-am pus rege” (Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor), 1, 11)

Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te pună pe tronul Său, pentru ca să fii rege în numele Domnului Dumnezeului tău. (Cartea a doua Paralipomena (a doua a Cronicilor)

Published in: on 17/08/2011 at 10:59  Lasă un comentariu  
Tags: , ,