O viaţă minunată ( It’s a Wonderful Life – 1946)

Regia: Frank Capra
Scenariul: Frances Goodrich, Albert Hackett
În rolurile principale: James Stewart, Donna Reed, Lionel Barrymore

Sunt situaţii în viaţă când fiecare dintre noi simte că nu mai are nicio ieşire, că toate uşile se închid şi că nimic nu se mai poate schimba în bine. Cu toate că ştim sau ar trebui să fim conştienţi că mâna lui Dumnezeu e deasupra noastră şi că niciun fir de păr din capul nostru nu va fi atins fără ştirea Lui, deznădăjduim şi suntem incapabili să mai vedem partea plină a paharului. Aşa i se întâmplă şi protagonistului acestei pelicule clasice, „colecţionară” de şaizeci de ani a multor premii şi nominalizări şi a unui număr impresionant de recenzii laudative. George Bailey e tânăr, e ambiţios, e energic, are alături pe femeia visurilor lui, are copii frumoşi şi prieteni foarte buni, dar viaţa pare să-i tot joace feste şi să-l arunce în situaţii aparent fără soluţie, aşa încât e convins că singura scăpare e sinuciderea.
Un înger rotunjor şi un pic cam caraghios se chinuie să demonstreze că merită perechea de aripi, care deocamdată nu i se acordă. Aşa încât proba de foc este să-l întoarcă pe tânărul nostru de la hotărârea lui prostească şi să-l înveţe cât e de frumoasă viaţa. Sigur, până în acest punct, filmul poate să vă pară dulceag şi siropos. Am două contra-argumente:
În primul rând nu trebuie să pierdem din vedere anul în care a fost produs, perspectivă din care realizarea este de excepţie. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi nici de savoarea „oldie” a filmului: realităţile pe care le prezintă sunt zguduitoare, iar George, omul care îl salvează pe îngerul trimis să-i fie lui păzitor, e victima unui capitalism rapace care aduce un oraş întreg în prag de faliment şi foamete şi cu care de unul singur nu se poate lupta. Dar dacă e înconjurat de prieteni?
În al doilea rând dramatismul şi frumuseţea zguduitoare a poveştii abia acum încep: îngerul, epuizându-şi pe rând multe metode de convingere, îi arată protagonistului nostru ce s-ar fi întâmplat cu cei din jurul lui dacă el nu ar fi existat, aşa cum a ajuns să îşi dorească. E un exerciţiu care cu siguranţă vă va mişca, şi pe care vă recomand să îl aplicaţi şi propriei dumneavoastră vieţi. Veţi descoperi lucruri pe care poate le-aţi uitat de multă vreme. Şi cu siguranţă veţi constata singuri că „nu suntem fericiţi pentru că nu ştim că suntem fericiţi” (Dostoievski)

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2011/04/13/o-viata-minunata-it%e2%80%99s-a-wonderful-life-1946/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: