Rugaţi-vă neîncetat! Altfel…

„Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” (Matei, 22,29)

Ca orice funcţionar care se respectă, îmi desfăşor cam 80% din activitate prin email. Evident, apar şi riscurile. Aşa am ajuns să mă întristez din pricina unui fenomen la care aş vrea să luăm aminte noi, cei dependenţi de calculatoare, mai ales acum, înainte de Sfintele Paşti, când rugăciunile noastre ar trebui să fie mai intense şi mai profunde: este vorba de aşa-numitele „novene”, nişte pseudo-rugăciuni ivite de nu se ştie unde, de cele mai multe ori extrem de îndepărtate de spiritul credinţei noastre, şi pe care expeditorul te îndeamnă/ ameninţă să le trimiţi la un număr fix de persoane, sau la cât mai multe, altfel… Redau mai jos exemplul primit cel mai recent:

Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin. Această rugăciune este atât de puternică. Trimite-o la 12 persoane. O binecuvântare vine la tine sub forma unui nou loc de muncă, o casă, căsătorie sau financiar. Nu desconsidera şi nu pune întrebări. Acesta este un test. Dumnezeu este pe primul loc în viaţa ta. Dacă da, opreşte-te puţin din ceea ce faci şi trimite-l la 12 persoane acum. Uită-te la ceea ce El face!

În afară de faptul că exprimarea stângace mă face să cred că a fost tradusă (prost) de pe vreun site de altă confesiune, mă irită tonul calculat, interesat şi vindicativ al acestor „rugăciuni”: dacă te rogi cum ţi se impune aici, sigur primeşti o răsplată materială imediată, cuantificabilă de regulă în funcţie de numărul de cunoştinţe cărora le-o trimiţi mai departe. Dacă se întâmplă – mai rar – ca rezultatul automat prevăzut de ea să fie de natură oarecum spirituală, din nou senzaţia este una de tranzacţie la rece cu Dumnezeu: am trimis la 12 persoane, prin urmare El, „plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele.” Dar dacă trimit numai la 11?

Din păcate este evident: nu ştim să ne rugăm. Nu ştim ce să cerem. Nu ştim cum să cerem. Rugăciunea trebuie făcută cu mintea şi cu inima. Hristos ne-a învăţat, dar noi îi nesocotim învăţătura: unde este superbul: „facă-se voia Ta!” în aceste emailuri trimise mai departe fără discernământ, din superstiţie sau falsă pioşenie? Unde este comunicarea cu Dumnezeu? Nu-i mai vorbim direct Lui, nu ne mai interesează apropierea de Tatăl nostru, nu avem „duhul umilit, inima înfrântă şi smerită”, ci îi impunem ce trebuie să facă pentru noi. Că doar am trimis novena, nu? Şi pentru moment, până la următoarea numărătoare de adrese de email, ne-am încheiat conturile cu Hristos, Cel care „pentru noi şi pentru a noastră mântuire, S-a răstignit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi”. Părerea mea e că trebuie să daţi aceste rânduri mai departe, la 12 persoane. Altfel….

Anunțuri
Published in: on 13/04/2011 at 00:10  Lasă un comentariu  

O viaţă minunată ( It’s a Wonderful Life – 1946)

Regia: Frank Capra
Scenariul: Frances Goodrich, Albert Hackett
În rolurile principale: James Stewart, Donna Reed, Lionel Barrymore

Sunt situaţii în viaţă când fiecare dintre noi simte că nu mai are nicio ieşire, că toate uşile se închid şi că nimic nu se mai poate schimba în bine. Cu toate că ştim sau ar trebui să fim conştienţi că mâna lui Dumnezeu e deasupra noastră şi că niciun fir de păr din capul nostru nu va fi atins fără ştirea Lui, deznădăjduim şi suntem incapabili să mai vedem partea plină a paharului. Aşa i se întâmplă şi protagonistului acestei pelicule clasice, „colecţionară” de şaizeci de ani a multor premii şi nominalizări şi a unui număr impresionant de recenzii laudative. George Bailey e tânăr, e ambiţios, e energic, are alături pe femeia visurilor lui, are copii frumoşi şi prieteni foarte buni, dar viaţa pare să-i tot joace feste şi să-l arunce în situaţii aparent fără soluţie, aşa încât e convins că singura scăpare e sinuciderea.
Un înger rotunjor şi un pic cam caraghios se chinuie să demonstreze că merită perechea de aripi, care deocamdată nu i se acordă. Aşa încât proba de foc este să-l întoarcă pe tânărul nostru de la hotărârea lui prostească şi să-l înveţe cât e de frumoasă viaţa. Sigur, până în acest punct, filmul poate să vă pară dulceag şi siropos. Am două contra-argumente:
În primul rând nu trebuie să pierdem din vedere anul în care a fost produs, perspectivă din care realizarea este de excepţie. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi nici de savoarea „oldie” a filmului: realităţile pe care le prezintă sunt zguduitoare, iar George, omul care îl salvează pe îngerul trimis să-i fie lui păzitor, e victima unui capitalism rapace care aduce un oraş întreg în prag de faliment şi foamete şi cu care de unul singur nu se poate lupta. Dar dacă e înconjurat de prieteni?
În al doilea rând dramatismul şi frumuseţea zguduitoare a poveştii abia acum încep: îngerul, epuizându-şi pe rând multe metode de convingere, îi arată protagonistului nostru ce s-ar fi întâmplat cu cei din jurul lui dacă el nu ar fi existat, aşa cum a ajuns să îşi dorească. E un exerciţiu care cu siguranţă vă va mişca, şi pe care vă recomand să îl aplicaţi şi propriei dumneavoastră vieţi. Veţi descoperi lucruri pe care poate le-aţi uitat de multă vreme. Şi cu siguranţă veţi constata singuri că „nu suntem fericiţi pentru că nu ştim că suntem fericiţi” (Dostoievski)

Eva – Ion Pillat

Ceea ce sunt-ceea ce vrei sa fiu.
Da-mi aripi si sunt inger de lumina
Si smulge-mi-le, voi fi numai femeie.
Privirea ta ma face far’ de vina,
Dar tot ea poate patima sa-mi deie
Si de pacat faptura sa mi-o lege.
Ceea ce sunt – ceea ce esti tu insuti:
Copil, suspin, sunt sora si sunt mama
Ce va veni zambind sa-ti stearga plansu-ti.
Iar pentru tatal, chiar de port naframa
Raman tot fata scumpa de altatdata.
De treci nepasator sunt trecatoare,
Dar oarba ta credinta
Mi-a redat eternitatea clipei
Daca in marea fluidicelor plete te-ai scaldat.
Cand poruncesti, eu voi lovi in palme,
Ritma-voi goala dansul baiaderei
Dar daca vrei voi sta curata in strana
si voi fi in sunet de psamle
Iar sfanta – invingatoare a durerii –
Daca doresti ti-oi face alta rana
Indragostit ma chemi – iti sunt iubita
ce-ti poarta in ochi destinul. De esti bestie –
in bratul tau m-oi frange, ca o trestie
Iar pofta mea pe veci nepotolita,
Te va inlantui cu lant de sarpe.
Dar daca esti inaltul visator
Ce aude in suflet sunete de harfe,
Dispretuind un spasm amagitor,
De indraznesti sa urmaresti ideea
Si in sferele sonore s-o vanezi
Atunci,cu lampa in mana sunt Psiheea
De straja langa tine…De-o mai vezi.

Published in: on 12/04/2011 at 23:49  Lasă un comentariu  
Tags: ,