Intuneric – Patricia Lidia

Începe să fie târziu în mine,

şi ca Iona îmi e milă de mine că iarăşi

s-a facut întuneric în mâna dreaptă

şi în salcâmul din faţa casei.

Trebuie să strâng cu pleoapele

toate lucrurile care au mai rămas aprinse;

tot ce se vede în jur,

până dincolo de stele,

n-are nici un rost să iau:

ia respiră şi tu acuma

cum ştiai să respiri în tinereţe.

Hai, pun capul jos şi îmi cânt

«Veşnica mistuire, veşnica mântuire…»

Am fost pescar de nori,

azi unul, mâine altul,

şi-am dus pe umerii mei tot greul

mărilor şi oceanelor.

Pun viitorul la cale.

Beau otravă şi mi-e silă de mine…

Sunt prea laşă să mor.

M-aştept să nu îşi facă efectul

şi înot prin ea atât de repede…

par gălăgioasă.

Mamă, mi s-a întâmplat o nenorocire!

Mai naşte-mă o dată!

Întuneric.

Întuneric.

Published in: on 18/10/2009 at 18:43  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2009/10/18/intuneric-patricia-lidia/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: