Doamne, dacă-mi eşti prieten – Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul….

Anunțuri
Published in: on 05/04/2009 at 08:09  Comments (4)  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2009/04/05/versuri-5/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. frumoasa poezia

    • Imi place mult poezia si as vrea s-o public in facebook ,pentru a o face cunoscuta prietenilor mei si nu numai.Este ceva rau in asta?!

  2. Imi place mult poezia „Doamne , daca-mi esti prieten…” de Spiridon Popescu si as vrea s-o public in facebook.

    • Nu cred ca deranjeaza pe nimeni. E intr-adevar o poezie superba si e publicata pe foarte multe site-uri. Toate bune!


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: