Premiera (1976)

Regia: Mihai Constantinescu

Scenariul: Aurel Baranga

Distribuţie: Toma Caragiu, Carmen Stănescu, Radu Beligan, Dem Rădulescu, Carmen Galin, Vasilica Tastaman, Tamara Buciuceanu, Florina Cercel, Gheorghe Dinică ş.a.

E vorba de un film extrem de actual în ciuda vechimii lui, pornit de la principiul baroc al vieţii ca teatru şi construit tot pe forme baroce, de tip caleidoscop, cu poveste în poveste, pe un scenariu elaborat de Aurel Baranga de la propria sa piesă de teatru, Travesti; în jurul premierei acestei piese se derulează întreaga acţiune şi se deschid sufletele personajelor, legate direct sau indirect de scenă: spectacolul ce urmează să aibă loc declanşează intrigi şi conflicte, planurile se suprapun, teatrul este pentru mulţi dintre protagonişti chiar viaţa lor, dar şi viaţa lor e un teatru din care unii reuşesc să se trezească, indiferent cât de târziu, pentru a mai putea recupera ceva. Un subiect în care cu siguranţă vă veţi recunoaşte mulţi dintre dumneavoastră, un film care vă poate face să râdeţi şi să plângeţi în acelaşi timp. Exact ca în viaţă… sau ca în teatru !?

Piesa pentru care se pregătesc cu toţii, o piesă de idei, trebuie şlefuită şi „ajustată”, pentru că cenzura nu permite nici cea mai mică aluzie la vreun subiect neagreat de sistem. Este de remarcat curajul extraordinar pe care l-au avut cu toţii în scena în care cenzorul, îngust şi ridicol, taie cu sadism cuvinte, expresii, replici întregi ca să nu zgârie urechile sensibile ale protipendadei comuniste.

Directoarea teatrului (Carmen Stănescu), asaltată de problemele de organizare, în acelaşi timp actriţă în rolul principal al piesei care se pune în scenă, soţie şi mamă, se epuizează între audienţele care nu se mai termină, spectacole cu un prim actor mediocru şi incult (Toma Caragiu, care face, ca şi partenera lui de film, un rol de mare fineţe artistică), discuţii cu miniştrii, problemele angajaţilor ei, ale rudelor angajaţilor, în vreme ce soţul ei aşteaptă de o viaţă „murături, poale-n brâu şi aşternuturi scrobite“ iar copilul ajunge cel mai mare critic al „,melodramei” pe care mama lui o joacă inclusiv acasă. Dacă imaginea nu vi se pare familiară, atunci să o adaptăm puţin la zilele noastre prin cuvintele lui Mircea Dinescu: „femeie de carieră, obsedată de promovare, leafă, autoritate şi performanţă. Vorbea jumate-n engleză, jumate-n română, cum se poartă acum, era toată numai taioare, promouşăn, targhet, ăuernes, marchet, pablic-rileişăns, plening, risărci, fidbec…[…] Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş.”

Acum să cadă cortina, să coborâm de pe scenă, poate ajungem acasă mai devreme astăzi…

 

Published in: on 26/02/2009 at 12:00  Lasă un comentariu  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2009/02/26/premiera-1976/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: