Păcatele tinereţilor

Prăpastia dintre generaţii nu este din păcate numai o expresie formală îndrăgită de psihologi, ci o realitate cât se poate de concretă. Este evident – şi normal – ca, atât în plan familial, cât şi în plan profesional, tinerii şi mai vârstnicii lor apropiaţi să nu gândească la fel, să nu privească viaţa din acelaşi punct de vedere, să nu se manifeste identic. Fiecare nouă generaţie vrea să facă ceva nou, nemaiauzit, să nu repete greşelile înaintaşilor lor, să revoluţioneze lumea. Este ceea ce defineşte de altfel un spirit tânăr.

Ceea ce nu înţeleg însă, şi aştept răspuns de la Dumneavoastră, dragi cititori (că deh, eu sunt mai tânără şi mai nepricepută) este atitudinea unor vârstnici faţă de tineri. Unde scrie, dragii mei, că „mai vârstnic” înseamnă, a priori şi din oficiu, mai înţelept, mai bun, mai generos, mai cult sau mai bine crescut? Veche dilemă, şi încă nerezolvată de mii de ani, căci şi drepţii Vechiului Testament se minunau: „Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească şi mulţimea anilor să ne înveţe înţelepciunea. Dar duhul din om şi suflarea Celui Atotputernic dau priceperea. Nu cei bătrâni sunt înţelepţi şi nici moşnegii nu sunt cei ce înţeleg totdeauna dreptatea (Cartea lui Iov, 32, 7 – 9)”      

Iarăşi nu înţeleg, şi apelez tot la dumneavoastră: de unde ideea că tânărul este din start un neavenit, un ignorant, „un mucos”, cum vorbea deunăzi un domn respectabil despre enervant de tânărul său coleg, care degeaba dă tot ce e mai bun din el, tot un mucos rămâne? Cine zice că mult lăudata experienţă de viaţă are un cuvânt atât de greu de spus? Pentru că, mă gândesc şi eu, cu mintea mea necoaptă, degeaba trăieşti multe, dacă nu ştii să înveţi lecţiile din fiecare întâmplare, dacă viaţa trece pe lângă tine şi nu înţelegi că fiecare vârstă are rolul ei şi că mai importante decât titlurile pompoase, funcţiile bine plătite şi impunătoarele şuviţe albe sunt florile sufletului, care se veştejesc dacă nu sunt îngrijite?

Aşadar, dragii mei, nu pot decât să vă urez tuturor să vă păstraţi inima tânără! 

 

Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.     

(I Timotei 4, 12)  

Published in: on 29/01/2008 at 11:17  Lasă un comentariu  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2008/01/29/pacatele-tineretilor/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: