O carte de identitate

„Orice viaţă omenească, oricât de încâlcită şi bogată ar fi, constă în realitate dintr-un singur moment: momentul în care omul îşi dă seama o dată pentru totdeauna cine este.” Mă rog, la cât de des vorbim despre cine suntem şi ce menire avem, ai zice că suntem toţi experţi în auto-cunoaştere. Nu avem nevoie de Borges, oricât ar fi el de genial, ca să ne atragă atenţia asupra acestui fapt. În realitate, aceasta este provocarea cea mai mare pe care viaţa ne-o aruncă în faţă, ca pe-o mănuşă. Este întrebarea cu care ne jucăm toţi, dar la care evităm să ne răspundem. Preferăm să ne ascundem comod în spatele unor false probleme: „secolul vitezei”, „stresul cotidian”, „sistemul implacabil” etc. E mai simplu să te arunci în muncă, să te ascunzi în cărţi, să te îneci în alcool, să fugi de tine în orice mod posibil, decât să ai tăria să te uiţi în oglinda sufletului, să-i descoperi văgăunile, să le cureţi şi să le aduci la lumină.

În ceea ce mă priveşte, încercând să dau un răspuns la această întrebare, am constatat că orice încercare de a mă defini sfârşeşte previzibil într-un „posesiv”: nu mă caracterizează esenţial şi existenţial nici profesia, nici genul, nici educaţia sau abilităţile, nici măcar naţionalitatea. În ciuda feministelor, susţin cu fruntea sus: sunt ceea ce sunt pentru că sunt soţia bărbatului meu, mama copiilor mei, fiica părinţilor mei, sora şi prietena celor care-mi sunteţi aproape şi cărora vă mulţumesc. Departe de a fi o femeie „dependentă”, nu cred totuşi în accesele de superbie ale celor care vor să fie „ceva” prin ele însele: suntem produsul iubirii celor din jurul nostru, dar mai ales al iubirii pe care ştim să o dăruim. Ceea ce, în final, ne conduce sau ne întoarce tot la lecţia Marii Iubiri: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3, 16)

Unde nu este gard, se va jefui agoniseala; şi unde nu este femeie, acolo este suspin şi neorânduială.

(Ecclesiasticul 36, 27)

Published in: on 29/01/2008 at 11:12  Lasă un comentariu  
Tags:

The URI to TrackBack this entry is: https://oanabazavan.wordpress.com/2008/01/29/carte-de-identitate/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: