Păcatele tinereţilor

Prăpastia dintre generaţii nu este din păcate numai o expresie formală îndrăgită de psihologi, ci o realitate cât se poate de concretă. Este evident – şi normal – ca, atât în plan familial, cât şi în plan profesional, tinerii şi mai vârstnicii lor apropiaţi să nu gândească la fel, să nu privească viaţa din acelaşi punct de vedere, să nu se manifeste identic. Fiecare nouă generaţie vrea să facă ceva nou, nemaiauzit, să nu repete greşelile înaintaşilor lor, să revoluţioneze lumea. Este ceea ce defineşte de altfel un spirit tânăr.

Ceea ce nu înţeleg însă, şi aştept răspuns de la Dumneavoastră, dragi cititori (că deh, eu sunt mai tânără şi mai nepricepută) este atitudinea unor vârstnici faţă de tineri. Unde scrie, dragii mei, că „mai vârstnic” înseamnă, a priori şi din oficiu, mai înţelept, mai bun, mai generos, mai cult sau mai bine crescut? Veche dilemă, şi încă nerezolvată de mii de ani, căci şi drepţii Vechiului Testament se minunau: „Mi-am zis: vârsta trebuie să vorbească şi mulţimea anilor să ne înveţe înţelepciunea. Dar duhul din om şi suflarea Celui Atotputernic dau priceperea. Nu cei bătrâni sunt înţelepţi şi nici moşnegii nu sunt cei ce înţeleg totdeauna dreptatea (Cartea lui Iov, 32, 7 – 9)”      

Iarăşi nu înţeleg, şi apelez tot la dumneavoastră: de unde ideea că tânărul este din start un neavenit, un ignorant, „un mucos”, cum vorbea deunăzi un domn respectabil despre enervant de tânărul său coleg, care degeaba dă tot ce e mai bun din el, tot un mucos rămâne? Cine zice că mult lăudata experienţă de viaţă are un cuvânt atât de greu de spus? Pentru că, mă gândesc şi eu, cu mintea mea necoaptă, degeaba trăieşti multe, dacă nu ştii să înveţi lecţiile din fiecare întâmplare, dacă viaţa trece pe lângă tine şi nu înţelegi că fiecare vârstă are rolul ei şi că mai importante decât titlurile pompoase, funcţiile bine plătite şi impunătoarele şuviţe albe sunt florile sufletului, care se veştejesc dacă nu sunt îngrijite?

Aşadar, dragii mei, nu pot decât să vă urez tuturor să vă păstraţi inima tânără! 

 

Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.     

(I Timotei 4, 12)  

Anunțuri
Published in: on 29/01/2008 at 11:17  Lasă un comentariu  
Tags:

Ci ne izbăveşte de cel viclean….

Niciodată nu mi-a fost prea clar ce înseamnă să fii „tulburat cu duhul”. Cunoşteam sensul expresiei dar nu o simţisem pe pielea mea, până într-o seară când mi-a picat în mână o genială antologie a inepţiilor spuse de celebrităţi, „Mi-e rău la cap, mă doare mintea” publicată de Radu Paraschivescu în colecţia „Râsul lumii”. În urma lecturii, am acordat, într-un clasament propriu al aberaţiilor absolute citite vreodată, locul I unui oarecare domn Lorin Fortuna, despre care nu mai auzisem şi, sincer, nici nu aş mai vrea să aud. De ce? Pentru că, împinsă de o curiozitate morbidă, am citit vreo jumătate de oră din opera delirantă a distinsului domn pe site-ul domniei sale şi efectiv de atunci mi-e rău la cap de mor, mă doare mintea de mi-aş face lobotomie totală. Nu vă mai ţin de vorbă, vă las să vă „cruciţi” şi la propriu, şi la figurat, de o dementă viziune asupra vieţii:

După încheierea fazei competiţionale civilizaţionale menţionate, o grupare dizidentă din cadrul civilizaţiei gravitaţionale: şerpiliană şi pestiliană, au constituit o coaliţie civilizaţională dizidentă care a declanşat o revoltă antidumnezeiască, prin care un demiurg omniversal: Diavolo, s-a proclamat: Dumnezeu-Unul, fiind sprijinit corespunzător de alţi doi demiurgi omniversali: Mefisto (şerpilian) şi Scarfas (pestilian – accentuat gravitaţional).

Ce, n-aţi înţeles nimic? Nu-i bai, vă mai dau exemple:

Conducerea Misiunii Lumeşti de anihilare a agresiunii civilizaţionale şerpiliene dizidente precum şi a urmărilor acestei agresiuni asupra Lumii Fizice a Planetei Terra face cunoscut că după adoptarea hotărârii de anihilare totală a Civilizaţiei fundamentale şerpiliene şi aplicarea respectivei hotărâri s-a constatat că reprezentanţi ai civilizaţiei şerpiliene care se aflau în baze existenţiale implementate în cadrul altor civilizaţii au fost ajutaţi, pentru a-şi menţine existenţa lor şi a bazelor lor, de către reprezentanţi ai civilizaţiei fundamentale pestiliene – somniliene.

Şi dacă vreţi să ştiţi, respectivul for nu e singurul care dă comunicate pe drăcescul site cu pricina, ci şi „Departamentul de Apărare Ezoterică a Lumii Fizice a Planetei Terra 1” şi „Conducerea supremă a Creaţiei Divine Virtuale –Mixte Gravitaţional Luminoase”.

Tot n-aţi înţeles? Nici eu … Să mai încercăm împreună:

Am dormit cu o cruce la gât şi am observat apoi o arsură pe piept în formă de cruce. Îmi puteti da vă rog o explicaţie? Să fi dormit într-un anume fel, astfel încât să se producă acel semn în formă de cruce? Răspuns: Cele menţionate pot fi considerate ca o atenţionare asupra limitelor simbolului crucii care semnifică doar ansamblul celor 2 energii fundamentale: gravitaţională şi luminoasă, precum şi că acest simbol trebuie abandonat în favoarea eventuală a altor simboluri care să reflecte şi alte energii cum ar energiile principale: informaţională, senzorială, emoţională şi sexuală care trebuie produse de către fiinţele superioare.

Daa, acum m-am lămurit! „Sacroterapeutul astral”, care consideră că un creştin practicant este posedat la nivel de animare existenţială de către una din civilizaţiile extratereste agresoare, este unul din profeţii despre care Domnul spune: „Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului. N-am trimis Eu pe proorocii aceştia, ci au alergat ei singuri; Eu nu le-am spus, ci au profeţit ei de la ei.” (Ieremia 23 – 16, 21)

E înfiorător unde te poate duce fanatismul, devierea de la normalitate şi fantasmagoriile misticoido-ezoteriste. Oameni buni, să ne ajute Dumnezeu să ne păstrăm capul pe umeri!


Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor. (1 Timotei, 3, 9)

Published in: on 29/01/2008 at 11:15  Lasă un comentariu  
Tags:

O carte de identitate

„Orice viaţă omenească, oricât de încâlcită şi bogată ar fi, constă în realitate dintr-un singur moment: momentul în care omul îşi dă seama o dată pentru totdeauna cine este.” Mă rog, la cât de des vorbim despre cine suntem şi ce menire avem, ai zice că suntem toţi experţi în auto-cunoaştere. Nu avem nevoie de Borges, oricât ar fi el de genial, ca să ne atragă atenţia asupra acestui fapt. În realitate, aceasta este provocarea cea mai mare pe care viaţa ne-o aruncă în faţă, ca pe-o mănuşă. Este întrebarea cu care ne jucăm toţi, dar la care evităm să ne răspundem. Preferăm să ne ascundem comod în spatele unor false probleme: „secolul vitezei”, „stresul cotidian”, „sistemul implacabil” etc. E mai simplu să te arunci în muncă, să te ascunzi în cărţi, să te îneci în alcool, să fugi de tine în orice mod posibil, decât să ai tăria să te uiţi în oglinda sufletului, să-i descoperi văgăunile, să le cureţi şi să le aduci la lumină.

În ceea ce mă priveşte, încercând să dau un răspuns la această întrebare, am constatat că orice încercare de a mă defini sfârşeşte previzibil într-un „posesiv”: nu mă caracterizează esenţial şi existenţial nici profesia, nici genul, nici educaţia sau abilităţile, nici măcar naţionalitatea. În ciuda feministelor, susţin cu fruntea sus: sunt ceea ce sunt pentru că sunt soţia bărbatului meu, mama copiilor mei, fiica părinţilor mei, sora şi prietena celor care-mi sunteţi aproape şi cărora vă mulţumesc. Departe de a fi o femeie „dependentă”, nu cred totuşi în accesele de superbie ale celor care vor să fie „ceva” prin ele însele: suntem produsul iubirii celor din jurul nostru, dar mai ales al iubirii pe care ştim să o dăruim. Ceea ce, în final, ne conduce sau ne întoarce tot la lecţia Marii Iubiri: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3, 16)

Unde nu este gard, se va jefui agoniseala; şi unde nu este femeie, acolo este suspin şi neorânduială.

(Ecclesiasticul 36, 27)

Published in: on 29/01/2008 at 11:12  Lasă un comentariu  
Tags:

Birou de traduceri

TRADUCERI AUTORIZATE, LEGALIZARI, INTERPRETARIAT

ENGLEZA, GERMANA, FRANCEZA, SPANIOLA, ITALIANA

Date de contact:

ENGLEZA, GERMANA, SPANIOLA, FRANCEZA
MOBIL: 0723 182481 FAX: 0344 814447
email: oana_bazavan@yahoo.com

ITALIANA
MOBIL: 0744 681 496 FAX: 0344 814447
E-mail: marcavio@yahoo.com