Birou de traduceri

TRADUCERI AUTORIZATE, LEGALIZARI, INTERPRETARIAT   

ENGLEZA, FRANCEZA, SPANIOLA

PLOIESTI, Str Negru Vodă 2, bl. 34G2, sc. A, parter, ap. 1

TEL: 0244 52 37 38   FAX: 0344 814447  MOBIL: 0723 182481

PROGRAM

LUNI -JOI 9:00 – 16:00          VINERI 9:00 – 15:00

email: oana_bazavan@yahoo.com

GERMANA, ENGLEZA

BUCURESTI, Str. Dealul Ţugulea 2, bl. 8, sc.1, et. 6, ap. 82, (Piaţa Veteranilor) sector 6

TEL: 031 41 09 693    FAX: 0344 814447  MOBIL: 0734 35 90 22

PROGRAM

LUNI -JOI 9:00 – 16:00          VINERI 9:00 – 15:00

email: pfa_laura_albu@yahoo.com 

Singurătate – de Demostene Botez

Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine.

Publicat în:  on 31/01/2010 at 11:02 Lasă un comentariu
Tags: ,

Scrisoare către părinţi – de Romulus Chelbegean

Dacă ar avea părinţii ochi să vadă
Şi sufletul le-ar fi mereu atent,
În ochii pruncilor cu viaţa fadă
Ar descifra mesajul cel urgent :
„Vă rog iubiţi-mă inteligent !”

Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare;
Nu vreau bunici şi nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare…
Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor
Dar vreau să fiu al vostru, nu al lor !

Eu ştiu c-aveţi profesii elevate
Că sunteţi la curent cu date noi,
C-aveţi servici ca eu să am de toate,
Dar fiindcă vă iubesc pe amândoi
Vă spun : „Eu am nevoie doar de voi !”

Aş vrea ca jucărie ochii mamei,
Nu ochii-ndepărtaţi ai vreunui unchi.
Când ne-ntâlnim atraşi de glasul foamei
Şi nu pot sta la tata pe genunchi
Mă simt ca o mlădiţă fără trunchi.

Nu vreau să fiu un deget ce acuză,
Găsind olarul singur vinovat.
Am gând curat, şi inima refuză
O bombă cu efect întârziat:
Vreau să devin un om adevărat !

De-aceea vreau părinţii mei să vadă,
Să aibă sufletul mereu atent,
Ca-n ochii mei umbriţi de viaţa fadă
Să descifreze strigătul urgent :
„Vă rog iubiţi-mă inteligent !”

Mileniul românesc – 1000 de ani în imagini

Autori: Georgeta Filitti, Dorin Matei

Editura Litera Internaţional, 2006

Pe lângă viteza înnebunitoare care o caracterizează, epoca noastră este, evident,  şi una a vizualului. „Imaginea face cât o mie de cuvinte”, „imaginea contează” – sunt cu siguranţă pe lista locurilor comune din ultimele decenii. Motivul este simplu: în iureşul cotidian, informaţia prezentată ochiului este mult mai accesibilă şi are mai mare impact.

Cu atât mai impresionant este să ţi se ofere şansa de a cuprinde din câteva priviri tot trecutul poporului nostru, reconstruindu-l astfel ca într-un puzzle. Albumul este realizat inspiraţie şi erudiţie de doamna prof. Dr. Georgeta Filitti şi domnul Dorin Matei, preşedintele Fundaţiei Magazin istoric, şi comprimă 1000 de ani de istorie în imagini, cu intenţia declarată de a-l ajuta pe cititor „să-şi cunoască şi să-şi iubească mereu mai bine ţara, neamul şi trecutul” (Academician Virgil Cândea – Prefaţă).

Fotografiile sunt de mare valoare documentară, multe fiind preluate, după cum mărturisesc autorii, din fototeca redacţiei revistei Magazin istoric. Ele acoperă atât peisagistic cât şi portretistic diversele perioade istorice, dar şi heraldica, numismatica, etnografia, cartografia (începând cu secolul XI şi până la ultima hartă a României Mari) şi în special iconografia, „harta” spiritualităţii noastre. Istoria se contopeşte şi se cristalizează împreună cu civilizaţia, cultura, obiceiurile, portul şi chiar fizionomia, şi toate acestea se regăsesc atent descrise în cuvinte, mişcări de pensulă sau tehnică fotografică.

Curiozităţile şi picanteriile dau savoarea tabloului general. Călătorim în paginile albumului de la Hrisovul lui Vlaicu-Vladislav I (1374) până la modelul de angajament şi fişă de evidenţă pentru informatorii securităţii în regimul comunist, de la imaginea a două boieroaice care „stau la sfat” şi până la nunta Reginei Elisabeta II a Marii Britanii, la care a participat şi familia regală din România, de la caricaturi din secolele XIX şi XX la fotografia câştigătoarei Miss România-1929 şi de la o felicitare de Anul nou din 1901 până la proiectul unui automobil românesc în anii ’40.

Textele completează imaginile cu erudiţie şi fineţea observaţiei, cu aplicare ştiinţifică dar şi cu umor, adăugând valoare calităţii esenţiale a volumului: aceea că atrage, invită, intrigă şi îmboldeşte la descoperire, la aprofundare, la reconsiderare.

Dincolo de retorica „dezvoltării multilaterale” a României, de industria îmbătrânită şi de utilajele depăşite, rămâne inventivitatea inepuizabilă a oamenilor, capacitatea extraordinară de depăşire a ceea ce părea mereu a fi ultima expresie a contrarietăţii şi absurdului. Aceste destine individuale însumate la nivel de societate explică supravieţuirea la experimentul unic, din secolul XX de „făurire a omului nou” şi îşi aşteaptă încă istoriograful călăuzit de principiul sine ira et studio. (Dr. Georgeta Filitti)

Felicitare de Crăciun

O listă am de ani de zile
Într-o agendă de birou,
Şi trec prin galbenele-i file
Doar de Crăciun şi Anul Nou,

Când simt, e-adevărat, cam rar,
Că numele ce-s scrise-n ea
Nu-s parte a hârtiei doar,
Ci parte din inima mea;

În viaţă rar am întâlnit
Din a Pământului mulţime,
Puţini care mi-au devenit
La fel ca ritmul unei rime

Şi zilele de-mi sunt noroase,
Cu bucurie recunosc:
Par mai senine, mai frumoase,
Ca înainte să-i cunosc,

Aşa că nu-i doar o rutină,
Ca de Crăciun să pun în plic
O carte scrisă, de duzină,
Unui neînsemnat amic;

În ele pun, cu-al meu condei,
Apreciere, drag şi dor,
Fi’n’că pe lista mea sunt cei
Faţă de care sunt dator;

Chiar de cumva i-am cunoscut
De ani sau de vreo ziulică,
În tot ce fac, sau am facut
Şi ei au pus o părticică.

De-aceea, de Crăciun, mereu,
Realizez fără temei
Că cel mai mare dar ce eu
Îl am, făcut de Dumnezeu,
E să cunosc oameni ca ei.

O poezie de mare sensibilitate, nu cunosc  autorul şi îi cer iertare că am postat-o fără să-i dau numele, dar e prea frumoasă ca să nu încerc să o fac cunoscută.  

Publicat în:  on 27/12/2009 at 13:29 Lasă un comentariu

Cea mai mare bucurie

Sunt un om care îşi iubeşte profesia. Ceea ce americanii numesc „workoholic” e prea sărac în sensuri pentru a mă defini exact. Mă mândresc de asemenea că sunt înconjurată de oameni care, la rândul lor, fac cinste profesiilor pe care le practică. De aceea am marea bucurie să introduc în „scenă”, din generaţia nouă de traducători, o Profesionistă: vă recomand în Bucureşti cu cea mai mare încredere şi răspundere – doar am văzut-o crescând sub ochii mei – pe o tânără traducătoare de germană–engleză, cu licenţă şi master de la Facultatea de Limbi Străine, secţia Traducători, colaboratoare de 8 ani a biroului meu, deja cu state de 1 an în capitală (aştept CV-ul să mă mândresc cu el!).

Vă rog aplauze de încurajare pentru…. sora mea !!!

Publicat în:  on 11/12/2009 at 12:16 Lasă un comentariu

CA SA FII REGE ! – de Benone Burtescu

Ca să fi rege peste animale

nu-i cine știe cât.

Trebuie doar să fi mai puternic decât ele, și-atât.

Ca să fi rege peste pasări…

este puțin mai greu,

dar frumos.

Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele

și niciodată mai jos.

Ca să fi rege peste flori

trebuie să suporți la hotare

mărăcinii și spinii;

și, mai ales,

trebuie să-nmiresmezi către lume

mai mult decât crinii.

Ca să fi rege peste înstelare

trebuie să te-așezi printre luceferi,

călător spre Orion,

și,

reprivindu-te de jos,

să fi mai luminos decât oricare.

Și fără tron.

Ca să fi rege peste ape și vânt

trebuie să-nveți osanale ca îngerii

și să le aduci pe pământ:

alinare pentru lacrima corbilor

din valea plângerii.

Ca să fi rege peste oameni

este, mai decât toate,

altceva.

Trebuie să trăiești

și să mori pentru ei,

învățându-i ce înseamnă a iubi, a ierta…

Dar cel mai minunat

este să poți fi rege peste tine însuti,

atunci când alegi binele

fie din bucuria altuia,

fie din plânsul tău…

Și să încheiem înțelept și frumos

și, mai ales, cum se cuvine:

încoronarea ta

o face Christos

când mergi pe drumul dinspre Rău spre Bine.

În clipa aceea, veșnicia te cumpănește

Dacă vrei sa fi Rege

alege Binele.

Hei, grăbește!

Publicat în:  on 10/12/2009 at 14:52 Lasă un comentariu

Contabilitate – Marin Sorescu

Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu nişte munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.

Un sfert de an de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (Scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţă de apoi).

Publicat în:  on 28/11/2009 at 12:26 Lasă un comentariu

Scrie-mi, Doamne, ziua despărţirii! – Dinu Ianculescu

Scrie-mi, Doamne, ziua despărţirii

Pe o frunză, pe un colţ de cer !

Şi primeşte, Doamne, să-ţi mai cer

Steagul de pe streaşina clădirii

Cel fălos în vânturi până ieri

Şi umflat de lauda privirii.

Scrie-mi, Doamne, ziua despărţirii

Pe o frunză, pe un colţ de cer.

 Rugăciune să aduc iubirii,

Ascultând pădurea până pier

Şi-nvelit în faldul lui, prin ger,

Să alătur pasul meu oştirii.

Scrie-mi, Doamne, ziua despărţirii !

Publicat în:  on 22/11/2009 at 16:48 Lasă un comentariu

Kingdom of Heaven (2005)

Regia: Ridley Scott

Scenariul: William Monahan

În rolurile principale: Orlando Bloom, Liam Neeson, Edward Norton, Ghassan Massoud, Eva Green, Brendan Gleeson, Marton Csokas

3 premii (cel mai bun actor – Orlando Bloom, premiul Societăţii pentru efecte vizuale) şi 11 nominalizări

Fii fără frică în faţa duşmanilor. Fii curajos şi drept pentru ca Dumnezeu să te iubească, Spune întotdeauna adevărul, chiar dacă te duce la moarte. Apără-i pe cei neajutoraţi şi nu face niciun rău. Acesta este jurământul tău.

Mă gândeam că doar această replică din film ar fi un comentariu mai mult decât suficient pentru filmul pe care vi-l recomandăm în acest număr. Dar întrucât titlul filmului este o expresie atât de „clasică” pentru urechile unui creştin, am considerat că este cazul să vă avertizez din start că este mult mai mult decât pare a fi: printre altele, un film istoric, un film de acţiune (cu multe scene destul de crude chiar), un film de dragoste dacă vreţi, şi nu în ultimul rând, evident, o peliculă formatoare de Conştiinţă.

Balian este un tânăr fierar greu încercat de Dumnezeu. Aşa cum el arde fierul ca să-l modeleze, şi el este „ars” la rândul lui cu o experienţă înfiorătoare, pe punctul de a-l face să-şi piardă credinţa: iubita lui soţie  naşte un copil mort şi doborâtă de durere se sinucide. În cea mai cruntă suferinţă, Balian primeşte vizita unui grup de cruciaţi care călăreau spre Ierusalim. Conducătorul grupului, Godfrey de Ibelin, îi mărturiseşte că este tatăl lui şi îi oferă o viaţă mai bună alături de el şi şansa de a merge la Ierusalim în căutarea mântuirii. Drumul lor împreună este unul iniţiatic din mai multe perspective: Balian primeşte lecţia verticalităţii de la tatăl său, nu numai prin jurământul redat mai sus ci şi prin exemplul personal, învaţă să-i fie demn succesor şi să apere credinţa adevărată şi Ierusalimul împotriva adevăraţilor inamici. Află care sunt „cruciaţii” şi care sunt duşmanii Crucii, învaţă arta războiului şi arta supravieţuirii, învaţă să discearnă valorile de non-valori. Primeşte „botezul” prieteniei şi demnităţii de la cei cu care îşi încrucişează armele, învaţă ce înseamnă buna convieţuire cu cei de alt neam şi altă religie, primeşte de la regele său cel mai important dar pe care acesta i-l putea oferi: lecţia că inclusiv în faţa regelui şi a oricărui om care deţine puterea, sufletul îşi aparţine, şi nu trebuie să faci nimic împotriva conştiinţei tale, indiferent cine ce îţi cere.

Dar, lucrul cel mai important poate, învaţă că Împărăţia cerurilor nu e între zidurile cetăţii râvnite de atâta amar de vreme de toţi, ci în mintea şi în sufletul fiecăruia.

Eu vă doresc să ajungeţi pe urmele lui Balian în cetatea Mântuitorului, dar mai ales să aflaţi, ca şi el, Împărăţia cerurilor!

Intuneric – Patricia Lidia

Începe să fie târziu în mine,

şi ca Iona îmi e milă de mine că iarăşi

s-a facut întuneric în mâna dreaptă

şi în salcâmul din faţa casei.

Trebuie să strâng cu pleoapele

toate lucrurile care au mai rămas aprinse;

tot ce se vede în jur,

până dincolo de stele,

n-are nici un rost să iau:

ia respiră şi tu acuma

cum ştiai să respiri în tinereţe.

Hai, pun capul jos şi îmi cânt

«Veşnica mistuire, veşnica mântuire…»

Am fost pescar de nori,

azi unul, mâine altul,

şi-am dus pe umerii mei tot greul

mărilor şi oceanelor.

Pun viitorul la cale.

Beau otravă şi mi-e silă de mine…

Sunt prea laşă să mor.

M-aştept să nu îşi facă efectul

şi înot prin ea atât de repede…

par gălăgioasă.

Mamă, mi s-a întâmplat o nenorocire!

Mai naşte-mă o dată!

Întuneric.

Întuneric.

Publicat în:  on 18/10/2009 at 18:43 Lasă un comentariu